La fel ca în toate oraşele din România şi din alte ţări din zona Balcanilor, ţurca s-a jucat prin cartiere, pe spaţiile verzi, pe maidane, generaţii după generaţii preluând de-a lungul timpului regulile jocului de la cei mai în vârstă.
În primăvara anului 2010, un grup de tineri entuziaşti au hotărât să contribuie la devenirea acestui joc tradiţional în sport naţional, astfel, în data de 31 iulie 2010, pe Stadionul Municipal din Sighetu-Marmaţiei a avut loc prima întâlnire a două echipe de ţurcă alcătuite din câte patru jucători, întâlnire care a avut rolul de a verifica regulamentul întocmit de iniţiatori. După această dată, la aceeaşi locaţie, la fiecare sfârşit de săptămână au avut loc meciuri amicale de ţurcă, cu timpul, aceste întâlniri au devenit mai dese, entuziaştii şi curioşii au devenit jucători pasionaţi, prezenţi chiar şi în timpul săptămânii la Stadion, domnul Pop Gheorghe – administratorul Stadionului Municipal, fiind deschis la ideea de a ne permite accesul fără limitare în incinta instituţiei.
Primele probleme pe care le-am întâmpinat au fost legate de standardizarea materialului sportiv; ţurca se practică cu un baston cu ajutorul căruia se aruncă un băţ dintr-o groapă săpată în terenul de joc, de forma unui fund de barcă. Fiind vorba despre intenţia de a standardiza aceste elemente, care împreună cu un regulament bine conturat să permită practicarea jocului şi de către alţi sportivi, am găsit soluţia de a concepe un dispozitiv care să conţină groapa de ţurcă, de mare ajutor fiind pentru aceasta domnul Ioan Bledea, apoi domnul Balazs Istvan, sculptori din Sighet. Mai târziu, acest dispozitiv a fost executat după cerinţele celor peste 40 de practicanţi ai jocului, într-o formă cu dimensiuni exacte, care să se poată produce în serie, de către domnul ing. Mircea Sas, întreprinzător particular. Hotărând şi forma terenului de joc ca fiind un sfert de cerc cu raza de 50 de metri, bastonul cu o lungime de 80 de centimetri şi ţurca/băţul de 22 centimetri, am definit ţurca drept un joc sportiv practicabil la standarde fixe, valabile în orice colţ al lumii.
O altă problemă – confecţionarea bastonului şi băţului/ţurcii la dimensiuni standard – am putut să o rezolvăm în primă fază cu ajutorul domnului ing. Lannert Horst care ne-a sprijinit cu fabricarea primelor bastoane la Părplast S. A. Sighetu-Marmaţiei. Mai târziu, forma bastonului a devenit tronconică – din nou o cerinţă a practicanţilor jocului – din acest moment beneficiind de ajutorul domnului ing. Bledea Gheorghe de la Plimob S. A. Sighetu-Marmaţiei, ajutor cu care am putut organiza evenimentele de mai târziu.
Astfel, în două luni de activitate s-a constituit un grup informal al pasionaţilor acestui joc sportiv tradiţional; Asociaţia Nordica din Sighetu-Marmaţiei a venit în întâmpinarea acestui grup, sprijinind organizarea a trei manifestări sportive în cursul lunii octombrie 2010: Turneul Sighetean de Ţurcă (2-3 octombrie, unde între cele opt echipe am avut şi una feminină), Maratonul de Ţurcă (24 octombrie) şi Meciul Campionilor (31 octombrie), cu un total de circa 60 de participanţi – organizatori şi jucători.
Demersurile noastre au fost urmărite şi susţinute îndeaproape de către toată media sigheteană şi judeţeană.
Întâlnirile s-au derulat cu aceeaşi frecvenţă şi după consumarea concursurilor de ţurcă astfel că un mic grup de pasionaţi ai jocului s-au hotărât să înfiinţeze Asociaţia Sportivă Clubul Român de Ţurcă: Pop Vasile, Tincu Vasile, Feher Fredi, Bârlea Adrian, Manole Mihail. În ianuarie 2011 odată cu aprobarea statutului şi recunoaşterea asociaţiei ca persoană juridică, noi direcţii, strategii şi posibilităţi de promovare au intrat în calculele Consiliului Director al Asociaţiei Sportive Clubul Român de Ţurcă.
Ca prime realizări ale asociaţiei noastre putem sublinia obţinerea mărcii înregistrate pentru „ţurcă”, organizarea Turneului de Promovare din 14-15 Mai 2011 – cu participarea a nouă echipe sighetene, parteneriatul cu Lions Club Timişoara pentru meciul demonstrativ desfăşurat la CSS Bega-Timişoara, meci susţinut de două echipe sighetene. Aici vrem să amintim contribuţia semnificativă a domnului Toma Mişcă de la Lions Club Timişoara, care ne-a încurajat demersurile şi ne-a susţinut în devenirea noastră ca promotori ai sportului tradiţional ţurca, lucruri pentru care îi suntem recunoscători.
* * *
Vara acestui an – 2011 – se prezintă cu o agendă încărcată, cu activităţi şi competiţii pe care sperăm să le putem organiza în condiţii optime.
Am început să participăm cu periodicitate la întreţinerea şi amenajarea terenului mic al Stadionului Municipal unde ne desfăşurăm meciurile de antrenament. Membri asociaţiei noastre au fost prezenţi în câteva rânduri la lucrări de întreţinere ale gardurilor împrejmuitoare, defrişarea vegetaţiei lemnoase nedorite din perimetrul terenului de sport şi altele.
În data de 24 iulie membri asociaţiei noastre au susţinut un meci demonstrativ la Stadionul Municipal, în cadrul Zilelor Culturii şi Sportului Sighetean, manifestare organizată de Consiliul Local Sighetu-Marmaţiei.
Luna august a demarat cu sărbătorirea zilei de naştere a jocului de ţurcă la Sighet: Noaptea Ţurcaşilor a fost o manifestare în care echipele de ţurcă s-au întrecut la trasul cu frânghia, alergarea în sac – ştafetă, tirul cu praştia, cu tubul, karaoke-duo şi multe altele, cu acest eveniment dându-se startul Campionatului Sighetean de Ţurcă.
Pentru toamnă, avem în plan organizarea ediţiei a doua a Turneului Sighetean de Ţurcă.
În urma interesului manifestat de organizaţiile din oraşele din ţară, suntem siguri că vom găsi deschiderea necesară organizării de meciuri demonstrative, turnee şi campionate la nivel naţional.
Folosindu-ne de legăturile personale, am reuşit să trezim interesul pentru mişcarea noastră în rândul prietenilor emigraţi, dar şi ONG-urilor din străinătate care au ca scop dezvoltarea şi educarea tineretului în spiritul respectului pentru valorile umane.
În timpul desfăşurării Festivalului Antic şi Medieval “Aeternus Maramoronsiesis” la Sighetu-Marmaţiei am trezit interesul Asociaţiei Amicii Muzeului Zalău cu care am încheiat un protocol de colaborare.
A. S. Clubul Român de Ţurcă din Sighetu-Marmaţiei numără la această dată (septembrie 2011) peste 60 de membri simpatizanţi din care 35 de membri cotizanţi. Prin activităţile derulate, întâlniri amicale, acţiuni de voluntariat, întărim legăturile dintre membri asociaţiei, dezvoltăm spiritul de echipă şi cel competitiv, clădim o mare echipă a practicanţilor jocului de ţurcă pentru a asigura transmiterea acestuia următoarelor generaţii.
Pentru atingerea obiectivelor propuse, suntem deschişi colaborării cu orice instituţie, cu orice organizaţie naţională sau internaţională care doreşte să ne ajute în acest scop.
Preşedinte
Adrian Bârlea
A. S. Clubul Român de Ţurcă; Sighetu-Marmaţiei; Maramureş; 435500; Independenţei 8/77; CIF 27926942
RO 16BTRL02501205W59056XX; www.tzurca.wordpress.com; 0742 881 137
Alti prieteni
emaramures
Lucruri interesante…
Mame bune
Prieteni buni
Radio Sighet
Sighet FM
TV Sighet
Vesti din Sighet
Multumim inca o data, cred ca astfel de cuvinte sunt ca o gura de aer proaspat pentru cei aproape 50 de ţurcaşi de la Sighet; sunt cuvinte care le intareste convingerea ca sunt apreciati si efortul lor nu este in van.
Te asteptam
Mare surpriza, multumim de cuvintele frumoase. Mi-e dor de tine fratiucule! Vii la vara sa dai o ţurcă, de dragul vremurilor frumoase? Avem semnale ca sunt intentii de promovare in randul romanilor din tara unde esti si tu.
Poate facem un turneu international.
Mai Gicutule iti multumesc si eu de frumoasele cuvinte si mai ales de invitatie , tare as vrea sa ne vedem si sa mai trecem cu gandul peste vremurile frumoase petrecute impreuna .
Eu vin la inceputul lunii Mai acasa , respectiv la spitalul Sighet si tare as vrea sa ne vedem . O sa te sun cand am ajuns acasa.
Multa sanatate si un an plin de sanatate , bucurii si realizari frumoase pentru voi toti cei care munciti si va daruiti pentru a realiza ceva frumos in Sighet.
Cu respect!
Gelu Hutanu
Este foarte frumos si placut sa vedem asemenea evenimente realizate cu multa daruire si dragoste pentru sportul Romanesc.
Bravo si la mai mare !
Cu respect Hutanu