Bun venit

Va mai amintiti?

Cei ce au copilarit la oras (dupa unii, si la tara se juca) trebuie sa-si aminteasca. E jocul din cauza caruia vecinii bateau in usa parintilor pentru ferestrele sparte, e jocul ce-l jucam dupa ploaie, pentru ca fotbalul ne-ar fi atras pedepse pentru haine, e jocul pentru care mamele noastre ramaneau fara maturi.

Simplu. “La ochi” taiam o bata de vreo 70-80 centimetri, un bat de vreo 20-22, sapam o groapa in forma de barca de vreo 20 de centimetri, adanca de 5-6 si lata de tot atat, alegeam echipele si ne apucam de zbierat, racnit, contrazis, pe scurt, de trait jocul din plin.

Va multumim pentru vizita pe acest site.

Am putea sa va avem parteneri la proiectul nostru de promovare a acestui joc?

Este nedrept ca acum, in era jocurilor pe computer si a libertatilor gresit intelese, sa privam adolescentii, tinerii de azi, de jocuri care au contribuit la formarea noastra, adultii de azi, cei ce stam si ne minunam cat de diferite-s generatiile.

Bunicii nostri, poate si strabunicii, parintii… in general cei ce acum au nepoti, au lovit batul cu bata, au estimat distanta, si-au facut echipa din cei buni… au socializat.

Ce vor face (deveni) copiii nostri fara aceste jocuri?

Haideti sa ne amintim, sa participam, sa contribuim.

Ţurca este un joc tradiţional jucat de două echipe în două etape, fără contact direct cu adversarul, jucătorilor fiindu-le solicitată îndemânarea şi răbdarea, totodată contribuind la dezvoltarea spiritului de echipă şi cel competiţional.

De aici (de la fraza asta) şi până la Asociaţia Sportivă Clubul Român de Ţurcă este o cale nu foarte grea pe care o parcurgem împreună cu cei ce respectă copilăria, tradiţia şi cu cei ce ştiu cât este de important jocul în dezvoltarea tinerilor, în general.

Posted in Un fel de arhiva... mai vedem | 19 comentarii